Ortografia

Ortografia limbii române 

• Este ansamblul de reguli care stabilesc scrierea corectă a limbii române. De la primul text scris în limba română care s-a păstrat (Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung , 1529) până la scrierile de astăzi, normele ortografice au trecut prin nenumărate etape. Dacă pentru o aceeşsi limbă sunt folosite mai multe sisteme de scriere, pot exista mai multe forme de ortografie. Ortografia este un cuvânt derivat din limba greacă, fiind un cuvant compus othos=corect şi graphein=a scrie.

  Principalele reguli de ortografie:

• Dupa j, ş, in radacina cuvintelor se pronunta si se scrie numai cu a;
• Substantivele si adjectivele feminine se scriu cu:

                  -ă la nominativ, acuzativ, vocativ;
                  -e/î la genitiv si plural .

• Se scriu cu ee neologismele: alee, ceea , licee;
• Se scriu cu ie neologismele: proiect, atribuie;
• Se scrie b in cuvintele: abces, subtil;
• Se scriu fara h cuvintele: arap, alandala şi cu h cuvintele: huţa, heleşteu;
• Înainte de b si p se scie cu m: împreuna, amplasa;
• La început de cuvânt se scrie întotdeauna cu oa nu ua (oameni nu uameni);

 Ortografia actuală în România

•  Împotriva deciziei din 1993 a Academiei Române și-au exprimat poziția numeroși lingviști. Astfel, Dumitru Irimie scrie în „Gramatica limbii române”, (Editura Polirom, Iași, 1997) următoarele: „Schimbarea normei ortografice prin Hotărîrea Academiei Române din 17.II.1993 a fost impusă cu mijloace intrînd în contradicție cu principii fundamentale ale desfășurării vieții științifice. Modificările impuse (î din â) nu au întemeiere științifică.” Poziții similare au luat savanți ca Eugen Coşeriu, Alf Lombard, Mioara Avram şi George Pruteanu.